luni, 18 februarie 2013

Toate-s la fel?


Parintii si bunicii nostri au crescut intr-o lume mult mai aspra si mai dura decat cea in care traim astazi. Au fost invatati cu munca grea inca din’nainte de a intra la scoala si au facut mult mai multe sacrificii pentru a putea urma cateva clase sau chiar un liceu sau o facultate. Deunazi povestea o doamna de 75 de ani ca a dat la facultate la medicina si a intrat prin alunecare la constructii. Tatal meu imi spunea ca parintii lui au vandut o vaca si au mai pus ceva bani pentru a putea sa-i cumpere un calculator de buzunar cu cele 4 operatii primare. Vremurile s-au schimbat mult si desi astazi nu traim in cele mai roz conditii, putem spune ca am evoluat foarte mult. In schimb, din punct de vedere spiritual si emotional consider ca am involuat la fel de mult.
Astazi suntem superficiali, nu ne mai dam o mana pentru un prieten, ba din contra daca vedem ca e la ananghie ii dam o palma sa pice si mai tare si pe urma ii intoarcem spatele. Ne sapam colegii de munca, ne concentram pe o socializare de conjunctura si nu mai reusim sa cream legaturi profunde cu cei de langa noi. Lumea in jurul nostru, mass-media pe care o pomeneam in postul de ieri, ne-au impregnat ideea ca pentru ca sa fim fericiti trebuie sa facem orice si sa ne focusam pe o fericire egocentrista. Divorturile si adulterele au devenit niste lucruri banale, atat de comune incat sunt acceptate de comunitate ca fiind aproape normale. Mariajul in sine nu mai are o insemnatate profunda si din ce in ce mai multi copii sunt nevoiti sa creasca in familii despartite.
Bunicul meu a furat-o pe bunica mea; a mers si a luat-o cu japca de acasa si s-au casatorit. Era cu 7 ani mai tanar ca ea, un pic alcoolic si un pic agresiv. Dar s-au iubit, au trecut peste problemele pe care le-au avut si astfel tatal meu a crescut intr-o familie unita, inconjurat de dragostea parinteasca. Nimeni si nimic in lume nu ma va convinge ca nu s-au iubit si ca nu au avut o familie fericita. I-am vazut traind impreuna pana la adanci batraneti si sunt convins ca au fost fericiti impreuna. Dragostea si iubirea sunt sentimente care se bazeaza pe respectul reciproc, pe legatura mentala care se stabiliste si pe ideile si conceptiile de viata apropiate dintre cei 2. Dragostea si iubirea nu sunt scantei, ci mai degraba jaratecul ce ramane dupa ce ard in cele mai vii flacari pasiunea si atractia. Superficialitatea din jurul nostru, lumea in care traim astazi, ne indruma spre a cauta persoana care sa te faca fericit acum, cu care sa te simti bine acum, fata de care sa ai sentimente puternice de atractie fizica. In privinta conceptiilor despre viata, a culturii fiecaruia, a respectului si admiratiei reciproce, in general se convine asupra ideii “lasa ca o sa fie bine, te iubesc atat de mult incat o sa facem sa fie bine”. Dar pasiunea si atractia fizica e trecatoare..
Copiii necesita multa rabdare si stapanire de sine; problemele zilnice care apar la un moment dat, nelinistile sufletesti sau chiar fanteziile neimplinite, alaturi de monotonie si tendinta societatii de a favoriza schimbarea ajung de multe ori sa desparta alta data cupluri in culmea fericirii. Conjuncturile determina de multe ori adancirea relatiilor si grabirea lucrurilor firesti: varsta, presiunile parintilor sau a prietenilor, sentimentul de neimplinire in viata pot duce la luarea unor decizii timpurii. Aspectul sexy, supreficialiatatea si chiar fobia de singuratate pot pune in umbra gandirea profunda asupra unei unici iubiri in viata, asupra respectarii juramintelor asumate si conduc deseori la certuri sau violente si ulterior la despartiri cu traume psihice.
Insa acesta nu vreau sa fie un post pesimist. Asa cum strabunicii, bunicii si parintii nostri au dus sau duc in continuare o viata frumoasa in 2, impartasesc sau au impartasit pana la sfarsit o dragoste neconditionata, asa o putem face si noi. Doar pentru faptul ca vedetele de la Hollywood divorteaza dupa maxim 2-3 ani de casatorie nu inseamna ca asa e normal. Doar pentru ca societatea accepta astazi ca fiind “macho” o persoana divortata nu inseamna ca asa este. Fiecare isi traieste viata asa cum vrea, fiecare este raspunzator de deciziile pe care le-a luat, si fiecare ajunge intr-un moment in care se poate auto-judeca si poate sa se bucure sau sa se intristeze pentru deciziile pe care le-a luat. Dedicarea in totalitate  unei persoane, depasind greutatile si problemele pe care le intalnesti pe parcursul vietii, iti aduce castigul maxim in viata : bucuria si fericirea de a avea pe cineva alaturi intotdeauna, de a impartasi fiecare bucurie si fiecare necaz, iti aduce sprijinul de care ai nevoie in momentele grele si, per ansamblu, iti ofera sentimentul de implinire in viata.
Gandeste-te pe termen lung, nu pe termen scurt : este viata ta, nu o trata cu superficialitate! Nu distruge ideea sacra de familie si dedica-te unei singure persoane pentru toata viata. Si chiar daca am presupune ca toate persoanele ar fi la fel, alege-o pe cea care iti place cel mai mult si dedica-te ei. Daca nu ai gasit-o deja, ai rabdare : poate nu o cauti destul sau poate nu stii ce cauti. Dar orice ai face, nu fi superficial!

Apasa pe butonul de Facebook de mai jos share daca ti-a placut articolul

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza!