luni, 18 februarie 2013

De mic copil..


Mi-aduc aminte ca pe vremea cand eram copil, frustrat de neintelegerile cu parintii sau de orice neajunsuri fizice si emotionale, incercam sa-mi gasesc echilibrul ascultand o melodie razvratita, incercand sa cant niste versuri in special din melodiile hip-hop, ca si cum as fi avut habar despre ce vorbesc aia. Ma regasesc acum oarecum in aceeasi situatie. Citind pe net articole si comentarii ale oamenilor razvratiti, ale tinerilor in general care fie cauta motive sa acuze conditiile din Romania pentru faptul ca au ales sa plece pe alte meleaguri, fie se agata de un fals patriotism pentru a justifica lipsa curajului de a rupe ritmul, de a risca totul plecand afara. Parca imi face bine, parca ma ajuta sa ma descarc. Realizez ca e o tampenie, ca de fapt ma complac in situatia mea in loc sa incerc sa fac ceva.
Si adesea ma gandesc : ce as putea sa fac? Sa plec afara, sa renunt la tot ce inseamna Romania pentru a deveni initial un sclav intr-o lume buna, pentru ca apoi sa sper la o viata “normala” afara? Sa raman si sa intru intr-un sistem in care spaga, pupaturile in fund si vesnicul “da, sefu” sunt singurele modalitati de a avansa, de a reusi sa iti permiti sa mergi la stomatolog, sa iei la copii o inghetata, sau si mai rau, sa le poti plati gradinita si scoala? Din pacate niciuna din cele 2 variante nu ma multumesc. Nu ma regasesc in niciuna, nu vreau sa ma complac, sa ma plafonez si sa accept moartea inceata care mi se pregateste.
Da, m-am hotarat : vreau sa lupt! Vreau sa lupt pentru mine, pentru Romania, asa cum stramosii au luptat pentru patria noastra si si-au dat vietile in prima linie a razboaielor stiind ca sansele lor sa iasa vii sunt infime. Vreau sa incerc sa schimb ceva, vreau sa pun toate cunostintele si capacitatile mele in slujba tarii, vreau sa MA AJUT SINGUR!
Bine, dar cum?
Pentru inceput cred, din adancul inimii, ca cel putin 30% din tinerii de azi gandesc la fel. Totodata, stiu ca 80% din acestia sunt fricosi, reticenti la schimbare, lenesi sau chiar nepasatori. Chiar si asa, asta inseamna ca trebuie sa ne omoare pe ceilalti 20% care vrem mai mult? Care stim ca putem mai mult? Care vedem zilnic solutii simple la probleme care persista de ani si ani de zile? Care asteptam acel “ceva” sa ne trezeasca din letargia in care suntem si sa ne bage in priza?
Deschid virtual bratele tuturor celor care s-au saturat de rutina zilnica care ii plafoneaza, tuturor celor care simt ca pot mai mult si ca nu au cum, tuturor celor care le e frica sa incerce ceva avand acel gand stupid imprimat de societate in adancul creierelor noastre : “Oricum n-ai nicio sansa”.
Nu sunt un visator; cred cu tarie ca este o sansa, cred cu tarie ca asa cum in istorie tinerii au castigat razboaie, au rasturnat guverne si au instituit alte directii de conducere, asa si tinerii din Romania pot sa se trezeasca, sa se uneasca si sa se ajute singur. Pana la urma, e viitorul nostru!

Apasa pe butonul de Facebook de mai jos share daca ti-a placut articolul

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza!